FRANKE- BUCATARIA DE VIS

 

 

   Sursa foto- Pinterest

     

Locul in care-mi incarc bateriile, supranumit „sufletul casei”, reprezinta o imbinare fericita intre pitorescul sufrageriei lui Bilbo Baggins si tehnologia din nava capitanului Han Solo.

Pe scurt, trecutul si viitorul, unite intr-un prezent eclectic, sub forma unei bucatarii rustice englezesti: ferestre mari, vopsite in alb, pereti de culoarea piersicii, mobila maronie, podea din lemn, polite, portelanuri, tablouri, ceas spanzurat deasupra bufetului, candelabru, tot tacamul.

Da, sunt o vrajitoare moderna. Cand nimeni nu ma vede, venerez zeii agriculturii, aplecata deasupra plitei, bolborosind cuvinte neintelese, descantand bucatele abia pregatite. Aburul iese pe fereastra, ajunge in ceruri, zeii trimit ploaie, drept rasplata, oalele clocotesc. 

Iubesc elementele naturii, dar tehnologia performanta folosita de Franke electrocasnice imi face viata mult mai usoara.

                        Sursa foto: Franke, magazin online

Bucataria mea este locul magic care invita la bucurie, relaxare si reconectare, locul unde se nasc povestile. Ardeiul, ceapa, usturoiul, legate si puse la uscat, arme potrivite pentru alungarea vampirilor si varcolacilor, impodobesc peretii. Borcanase pline cu de toate, invita la descoperire; cosuletele cu fructe, asezate strategic, bune pentru gustarile dintre mese, sfarsesc, cel mai adesea, goale. 

Coltul condimentelor, ce asteapta cuminti sa fie folosite in retetele bunicii, imprastie arome indiene. Vesela este si ea vesela. Portelanul inflorat incanta privirile, stergarele din bumbac, paharele de cristal si tacamurile aurite intregesc atmosfera englezeasca.

                                    Sursa foto- Pinterest

                                              

Miroase a paine calda, proaspat scoasa din cuptor, a patrunjel tocat, ciorba si cafea macinata. Ce miros imbietor, ce pare a veni de peste tot… In jurul mesei ovale, membrii familiei, nerabdatori, tinand servete pe genunchi, se pregatesc de festin. Fiecare vrea altceva. Unii cer friptura, altii peste, mai sunt care nu vor carne deloc. 

Ce bine-mi pare ca am un AS in maneca! Ori de cate ori devin coplesita, cuptorul multicooking mostenit de la matusa Maris, o minune a tehnologiei, reuseste sa-i multumeasca pe toti. 

Cuptorul pomenit, prietenos cu natura, se curata singur, fara agenti de curatare, folosind apa transformata in abur. De aceea, m-am bucurat ca un copil cand l-am primit; sufletul meu pagan a jubilat, vazand cum tehnologia protejeaza, tot mai eficient, mediul inconjurator.

                                  Sursa foto- Electrocasnice Maris
                             

E greu sa gatesti pentru atatia oameni, in acelasi timp, cand ai doar doua maini. Din fericire, plita cu inductie Mythos detine opt zone diferite pe care se poate gati! Nu conteaza ce tip de oale folosesti, plita accepta recipiente de toate formele si marimile. S-au minunat ai mei cand au vazut cum jonglez printre cratite, activand plita prin simpla atingere; nu s-au mirat degeaba, designul high-tech si efectul 3 D par desprinse din filme science-fiction.

                              Sursa foto- Mythos, plita cu inductie     

                       

Pe vremuri, dupa ce ne faceam siesta, venea acel moment al zilei, cand cineva trebuia sa spele vasele. De obicei, cei care nu gateau, recompensau eforturile bucatarului, lustruind farfurii murdare, oale prinse, tacamuri manjite. La placinte, inainte, la razboi, inapoi: toata lumea incerca sa scape de corvoada spalarii vaselor.

Slava zeilor pentru masina de spalat vase incorporabila, piesa lipsa care a restabilit armonia in familie. Inteligenta, silentioasa, detine un program de semnalizare luminoasa, functie ce anunta incheierea programului, o usa care se deschide automat, consuma foarte putina energie, este economica si ecologica, la fel ca toate produsele inovatoare create de Franke.

                                      Sursa foto- Franke

La sfarsitul zilei, sterg vitrinele, aranjez cutiutele pictate manual, ascult muzica, apoi ard niste dafin; inchid ochii, imi pun o dorinta, imprastii fumul. Nu intru in amanunte, risc sa nu se indeplineasca, dar dorinta e legata de noile tehnologii Smart. Ssst, gata, am zis prea mult!

 

 

*Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2021

 

 

DOMNUL K

ORIGINAL

De generații întregi, în familia noastră, curățenia de primăvară era un ritual magic care se desfășura la început de mărțișor, în casa bunicilor. Bunicul, magician experimentat, stăpânea curtea, pe care o curăța folosind măturoiul confecționat din nuiele, fără grabă, pornind dinspre grădină. Când isprăvea, aduna rămășițele într-un colț, undeva lângă poartă, apoi le ardea. Încet, încet, fumul se înălța deasupra acoperișului, luând forma unor siluete silfide. 

Mirosul frunzelor arse era amețitor. Bunicul fluiera, admirând flăcările; atunci l-am întrebat despre siluete. El a zâmbit atotștiutor, spunându-mi că eliberase spiritele naturii, captive cândva în vegetația moartă.

Ajutorul lui de nădejde, bunica, mânuia o greblă mare, mișcându-se greoi prin grădină, pregătind straturile. Bunicii mei, fiind protectori ai naturii, nu se amestecau în treburile casei.

Casa era domeniul mamei. Ea orchestra totul, vorbind în timp ce trebăluia, iar surorile ei făceau ce li se spunea. Copil fiind, mă țineam numai după mama, învățând să folosesc cârpe colorate; manevrate cum trebuie, acestea spulberau acarienii, făcându-mă să strănut.

Găleata cu apă care ajungea, în mod miraculos, pentru toate podelele, era nelipsită din peisaj. Mătura se mișca singură, stricând pânzele păianjenilor, țesute minuțios.

Parcă le vad și acum pe mătuși, chinuind periile, despovărând covoarele persane. De cum erau eliberate, covoarele zburau, nestingherite, prin odăi. Îmi amintesc săpunul ce scotea orice miros din rufărie, ziarele pentru șters geamurile, naftalina pitită în dulapuri, nușcelele din vaze.

Timpul a trecut. Familia s-a despărțit, ducându-se în lume. Eu și mama ne-am mutat la oraș. Magia s-a stins. Aparate de curățat inovatoare au luat locul cârpelor, periilor. Mătura se numește acum aspirator, există aparate cu abur care șterg petele îndărătnice, mașini de măturat, s-au inventat soluții, detergenți, pastile, parfumuri.

Totuși, n-am uitat primăverile petrecute în casa bunicilor. Ori de câte ori trec pe lângă un copac înflorit, ori de câte ori zăresc verdeață, sufletul meu călătorește acolo, într-o clipită.

Mama face curățenie generală sâmbăta, ziua cea mai potrivită pentru asemenea acțiuni. Murdăria din făraș se duce pe Apa Sâmbetei, gonind întunericul adunat în săptămâna abia scursă. Cot la cot, ștergem praful adunat prin vitrine, apoi așezăm cărțile în bibliotecă.

Ploi primăvăratice au mânjit geamurile, scamele au invadat carpetele, îmbâcsindu-le. Mama, păstrătoare aprigă a tradiției, n-a renunțat la covoarele persane, chiar dacă acestea nu mai zboară de mult. Nicio mătură din lume nu face față acarienilor antici care-mi amenință plămânii. Eu și praful suntem dintotdeauna inamici.

Pe lângă asta, refuză să arunce mătura împletită, nici nu vrea s-o înlocuiască cu una electrică. Spune că-mi trădez strămoșii, luând în derâdere obiceiurile sacre; răul nu poate ieși decât după ce-ai dus gunoiul în pragul ușii, măturându-l într-un fel anume. Sfinte Sisoie!

Acum câteva zile, mama plecase la piață, iar eu rămăsesem singură, privind resemnată spre podea. Mă gândeam cât ne va lua să exorcizăm casa. Pardon, s-o desprăfuim.

Cioc, cioc! O vizită neașteptată. Am deschis ușa. M-a întâmpinat un bărbat în costum, cu ochelari de soare, zâmbind politicos. S-a declarat a fi reprezentantul unei companii care produce mături magice. 

Alt vânzător mincinos… Nimeni nu mai fabrică așa ceva!

Străinul, care s-a prezentat ca fiind Domnul K, mi-a zis răspicat: știința străveche a fabricării măturilor n-a pierit. Meșteșugarii s-au adaptat, atâta tot, fiindcă oamenii nu mai cred în magie. 

Apoi, mi-a povestit despre companie. Politica lor e cel puțin stranie: angajații folosesc vrăji de detectare a gândurilor, venind în întâmpinarea celor mai fanteziste dorințe ale clienților.

Se pare că prototipul măturii acvatice, adică aspiratorul cu filtrare prin apă DS 6 premium, a apărut din cauza mea. Unul dintre inventatori recepționase plângerile mele repetate. Ulterior, văzând câți oameni certați cu praful tânjesc după asemenea produs, i-a venit o idee.

 

Mătura acvatică a fost un succes, de aceea, compania minune, numită Kärcher, s-a gândit să mă răsplătească, oferindu-mi un cadou pe măsură: o versiune îmbunătățită a măturii originale. Piesa face parte din colecția Aspiratoare Astrale, care curăță aerul în procent de 99, 5 %.

Pe scurt, visul alergicilor a devenit realitate. Kärcher folosește tehnologie inovatoare, imitând magia antica. Acest aspirator, panaceul covoarelor îmbâcsite, aspiră fără un sac de filtru, folosind puterea naturală a elementului apă. Bonus: reduce mirosul trolilor domestici, creaturile dezgustătoare care ne șterpelesc șosetele, lăsându-le mereu desperecheate.

Am vrut să aflu mai multe, deci am întrebat, curioasă, ce mai are în colecție; domnul K a scos din geanta fără fund un mop electric FC 3 Cordless, apoi mi-a explicat cum funcționează.

E destul de ușor, chiar și pentru un începător. Articulația pivotantă se strecoară sub mobilier și în jurul obiectelor, igienizând orice colțișor. Greu de crezut, dar acest dispozitiv înlocuiește mopul și găleata tradițională, lucru care m-a bucurat peste măsură. Sincer, plimbatul găleții dintr-o cameră în alta este obositor. Mai mult, mopul deține două rezervoare: primul conține apă curată, celălalt colectează murdăria; nici măcar nu este nevoie de clătire. M-am declarat impresionată.

Tot ce mai trebuie să fac e s-o conving pe mama de beneficiile tehnologiei, poate, poate, renunță la idolatria pentru covoare vechi și pasiunea pentru tapiserii, depozitele perfecte pentru praf.

După ce mi-a oferit ultimele instrucțiuni, Domnul K m-a salutat scurt, apoi a coborât treptele, lăsându-mi mătura în prag, care aștepta, cuminte, atingerea stăpânei.

Se spune că obiceiurile grele mor greu. Generațiile trecute nu sunt fericite când intră în contact cu noul tip de magie, nu-i înțeleg utilitatea. Din fericire, mama m-a surprins, fiind deschisă la posibilitatea de a mânui mătura modernă; încântată nevoie-mare, s-a plimbat prin toată casa, curățând canapelele, scaunele tapițate, preșurile din hol, folosind aspiratorul pentru scopuri parșive, zâmbind cu subînțeles.

Apoi, ce credeți c-a făcut? S-a dus în camera ei, triumfătoare, începând să aspire blestematul de covor persan.

 

*Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2021

SPRING SUPERBLOG

SURSA

Șapte ani au trecut de când am participat pentru prima oară la competiția SuperBlog, sesiunea de primăvară, în calitate de blogger începător. Pe atunci, aveam abia un an de activitate online.

Am obținut titlul de Superblogger și am câștigat la una dintre secțiuni.

Deși scriu de când aveam zece ani, atunci am jucat pentru prima dată prima rolul de content writer, scriind "la comandă". 

Scotocind prin hârtii, într-o zi cu soare, am găsit diploma primită de la voi, și... uite-așa, mi-am amintit de concurs. Deci, let' s play!