CONACUL

 

Desi bine intretinuta, casa veche, imprimata cu mii de amintiri placute, avea nevoie de renovare. Vladimir se temea, fiindca bunica-su i-a zis, cu limba de moarte, sa nu modifice casa in vreun fel. Departe de-a fi superstitios, nu i-ar fi placut sa fie bantuit de fantoma bunicului traditionalist, ofuscat pe faptul ca voia sa inlocuiasca parchetul.

Asa ca Vladimir se muncea sa gaseasca cea mai buna solutie, cautand zi si noapte acel tip de parchet care sa nu ofenseze spiritul conservator al predecesorului sau. Voia ceva cu aer batranesc, care sa-i aminteasca de verile petrecute alaturi de bunic, in biblioteca de stejar, scotocind prin mormanele de carti legate in piele. Pe de alta parte, dorea ca materialul sa fie de foarte buna calitate, ecologic si rezistent la intemperii.

Vladimir era adeptul confortului, asa ca e de la sine inteles faptul ca prefera sa se intoarca in locuinta doar cand era totul gata.

Parchet din lemn masiv, parchet stratificat, parchet pentru incalzire in pardoseala, parchet din lemn de lux, parchet masiv design, parchet industrial. Atatea tipuri de parchet, iar el nu avea habar ce sa aleaga, avea capul rasnita. 

Aici i-a venit in ajutor echipa Alma Parchet, specializata in pardoseli premium, care oferea consultanta in alegerea tipului de pardoseala, ocupandu-se totodata de livrare si montaj.

Cand a vazut oferta lor, Vladimir a stiut ca il apucase pe Dumnezeu de-un picior. Biblioteca parasita, sala de mese abandonata, dormitoarele triste, toate implorau, parca, dupa un suflu nou, dupa renastere.

Odata veniti, mesterii si-au suflecat manecile si s-au apucat de treaba; nu era usor sa inlocuiesti o suprafata mare, destul de greu accesibila, din cauza unor elemente de arhitectura atipice, specifice acelei perioade istorice. Specialistii trebuiau sa tina cont de gusturile clientului, dar si de conditiile climaterice si temperatura ambientala.

Vladimir a optat pentru parchetul masiv, autohton, romanesc, obtinut dintr-o singura bucata de lemn, de aceeasi specie. Mai precis, stejar, arborele pentru care bunicul sau a avut mereu o slabiciune.

Din punct de vedere estetic, era cea mai buna alegere, speciile de lemn fiind foarte versatile. Stejarul era renumit pentru varietatea de finisaje, dar si pentru aspectul rustic pe care il oferea, fiind foarte aproape de aspectul esentei, asa cum a fost copacul odinioara, cu noduri si diferentieri de culoare si alburn.

Mesterii au folosit tipul de montaj clasic, punand in valoare frumusetea parchetului Chevron, eternul clasic care nu se demodeaza niciodata. Acel tip de montaj, inspirat de arhitectura si amenajarile frantuzesti clasice, se obtine prin felul in care placile sunt taiate in unghi. Ideal pentru locuintele vechi, ofera acea patina veche asa de greu de obtinut, confera eleganta si continuitate.

Mesterii i-au spus ca acest parchet, pe langa faptul ca poate rezista pana la 40 de ani, poate fi reconditionat prin raschetare, de pana la 3-8 ori, in functie de adancimea raschetarii. Acele dusumele aveau sa ramana acolo mult si bine, pana se vor naste nepotii sai.

Esenta pe care a ales-o era o imbinare fericita intre vechi si nou, intre istorie si modernism. Punctul forte era faptul ca lemnul  se adapta mediului in care fusese montat. Cu alte cuvinte, nu se dilata, nu se contracta, riscand sa se umfle pe sub biblioteca, nici nu avea sa lase loc de crapaturi. Biroul bunicului, locul unde avea sa-si scrie romanele, avea sa fie reconditionat in totalitate.

Pentru podea, alesese esenta din lemn de cires, un lemn spectaculos, din cauza texturii sale matasoase, dar mai ales, datorita nuantei usor rosiatice. Ciresul, considerat insemnul elegantei, obisnuieste sa-si schimbe culoarea dupa taiere, imediat ce intra in contact cu aerul. Unii considera aceasta schimbare a culorii ceva deosebit, comparand-o cu invechirea vinurilor. Bunul gust n-avea cum sa dea vreodata gres.

Spre sfarsit, cand au ajuns la finisaje, mesterii au folosit ulei transparent, pentru a pastra aparenta lemnului natural, asa cum isi dorise clientul lor. Materialul cald, pe langa faptul ca era sanatos, oferea acea senzatie unica, de apartenta, de acasa.

Ca decorul sa fie complet, Vladimir a dorit sa aduca  o nota personala spatiului de-abia mostenit, asa ca a comandat si o masuta din stejar rustic de la Alma, personalizata, lucrata manual, slefuita cu pricepere si dragoste, care urma sa devina suport pentru serviciul sau de ceai.

Deasupra bibliotecii a agatat un portret pictat de un artist roman, reproducere iscusita dupa o poza de-a bunicului sau, din tinerete. Tabloul respectiv avea mai multe scopuri: in primul rand, il facea sa se simta mai aproape de cel plecat, pentru ca acolo isi petrecea mare parte din zi, deci avea ocazia sa-l admire si sa reflecteze referitor la viata pe care o dusese bunicul sau. 

Pe deasupra, considera acest gest o modalitate prin care-i cinstea memoria, dar mai ales, voia sa-i dea de inteles defunctului ca il considera inca, in spirit, stapanul casei.

 

Sursa imagini: superparchet. ro

Editare cu photoscape & canva.

ACEST ARTICOL A FOST SCRIS PENTRU SPRING SUPERBLOG 2021