De cate ori ma gandesc la copilarie, imi apar in minte trei deserturi: gris cu lapte, lapte de pasare si orez cu lapte.
Ciudat, nu m-am dat in vant dupa niciunul dintre ele, dar consider si acum ca bunatatile cu lapte sunt cel mai gustos mod prin care ne putem intoarce in trecut. Orezul cu lapte, desert pe care multi oameni il indragesc, este asociat in mintea mea cu doua lucruri: pe de o parte, cu verile frumoase petrecute la tara, cand mama ne servea ceva dulce dupa masa, mie si verisoarelor mele, pe de alta parte, cu inmormantarile.
Da, stiu ca suna macabru, dar este adevarat. La tara, in
special in Ardeal, orezul cu lapte este nelipsit de la masa mortului, numita
pomana, cand sufletele celor vii comemoreaza plecarea celui drag al lor de pe
Pamant. Nu de putine ori, comemorarea seamana cu o petrecere.
Pentru cineva care nu este obisnuit, asistarea la priveghiul
vecinilor, vizitarea regulata a cimitirului, participarea la funeralii,
insotirea mortului pe ultimul drum, pot sa para desprinse dintr-un film horror.
Pentru mine si bunica, aceste lucruri devenisera un fel de traditie.
Mureau atat de multi batrani in sat la noi, incat aproape nu
trecea anotimp in care sa nu particip la vreo inmormantare. De aceea, date
fiind conditiile, cred ca intelegeti ciudata mea relatie cu acest desert. Masa
mortului, un fel de manifestare a abundentei, devenise o cazna pentru stomacul
meu. Ciorba, sarmale, orez cu lapte, cozonac, trebuia sa fii un fel de sac fara
fund, altfel nu puteai sa cuprinzi atata mancare. Odata ajunsa acasa, nu-mi mai
trebuia nimic pana a doua zi, aveam cosmaruri cu oale imense, pline cu orez,
care trebuiau golite.
Au trecut ani de zile pana m-am incumetat sa revin la acest
desert, care-mi amintea de imbuibare si greata post-pomana. Teoretic, stiam cum
se face, practic, am incercat si esuat lamentabil, in repetate randuri, dar nu
m-am descurajat, fiind o fire foarte ambitioasa.
Greseala capitala a fost faptul ca foloseam oale
nepotrivite, care nu faceau decat sa-mi distruga munca. Ba se lipea orezul de
fund, ba se fierbea insuficient, ba dadeam laptele in foc.
Alta greseala era faptul ca nu dozam corect apa si laptele,
orezul meu nu avea niciun gust, parea un fel de fiertura oarecare; nici nu avea
acea aroma deosebita pe care o cautam.
Dupa ce m-am documentat, am combinat ceea ce-mi aminteam cu
retetele gasite pe internet, asa ca acum pot sa va prezint reteta mea de orez
cu lapte, devenita intre timp comestibila.
Pentru inceput, se pun la fiert 500 ml apa, intr-un vas adecvat,
care nu lipeste ingredientele; cel mai potrivit vas pentru aceasta operatiune
este oala din ceramica, dar la fel de buna este si cea din email.
sursa imagine: dajarmagazin.ro
Punem o priza de sare, apoi, cand apa ajunge in punctul de fierbere,
se adauga 250 de grame de orez Basmati. Folosesc bob rotund, niciodata alungit.
Dupa aceea, lasam preparatul la foc mediu, pana orezul absoarbe toata apa. Vine
randul laptelui, care se toarna incet, se amesteca, si se pandeste momentul in
care este si el absorbit. Pentru a fi sigura ca nu se intampla vreun accident,
pazesc oala mai ceva ca soldatul la datorie, mestecand din cand in cand.
Orezul nu se fierbe pana se zdrobeste, nici nu se tine pe
aragaz pana ajunge sec, fiertura trebuie sa fie fluida, urmand a se intari cand
se raceste. Eu il prefer cald, curgator, de cum e gata.
sursa imagine: gatesc.ro
Pe cand ma apropii de final, adaug zahar brun, pentru indulcire, untul pentru a obtine aspectul cremos, scortisoara pentru aroma deosebita si coaja de lamaie rasa pentru miros. De obicei, dupa ce pun desertul in farfurii, presar cacao pe deasupra, pentru ca-mi place contrastul care se naste, asta pana am descoperit un secret culinar de mult ingropat.
Se pare ca dulceata facuta in casa, pusa peste orezul fierbinte, indiferent ca este de prune, caise sau cirese, reprezinta asul din maneca, echivalentul Oscarului gastronomic, ori jackpot-ul jocurilor din bucatarie. Unii bucatari folosesc mirodenii precum nucsoara si vanilie pastaie, altii combina scortisoara macinata cu anason stelat.
Veganii prefera lapte de cocos in locul laptelui obisnuit, smantana dulce, cardamom praf si cateva cuisoare. Am gasit retete in care se introduc fructe proaspete sau uscate, ciocolata si caramel.
Daca aveti suficienta imaginatie, puteti crea un desert regal.
Atunci cand pregatesc desertul favorit nu-mi place sa-l servesc oricum, ci intr-un cadru cat mai frumos, care sa incante privirile.
Prefer setul de tacamuri fine si farfuriile
pentru desert Dream Flower, din colectia magazinului online Dajar: frumoase, elegante, argintii.
sursa imagine: dajarmagazin.ro
Orezul cu lapte, candva dusmanul meu, a devenit oaza de
liniste, dulcele familiar pe care il prepar cu cea mai mare usurinta, care-mi
iese de fiecare data, fara prea mare efort, un fel de reteta pentru fericire.
Daca vreti sa va intoarceti in timp, puneti oala pe foc,
adaugand acolo tot ce-i place sufletului vostru. S-ar putea ca orezul cu lapte
sa fie unicornul roz care va va transporta in universul copilariei, acea
dimensiune confectionata din soare, suras si scortisoara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu