EVADARE IN VIS

1:Barbatul ideal

Lumina palpaia anemic in fata rezervei cu numarul 5.Culoarul lung si gri parea mai trist ca niciodata.

-Nu se mai poate face nimic,doctore?se auzi vocea resemnata a unei femei.

-Imi pare rau doamna,am facut tot ce se putea.

-Dar avand in vedere tehnologia avansata din zilele noastre,nu ati fi putut-o salva cumva?

-Avem tehnologie avansata,dar cazul ei este unul nemaiintalnit.Asa ceva nu am mai vazut in toata cariera mea,cred ca este o problema genetica si din pacate e cam tarziu sa mai facem ceva,boala ei este mult prea avansata.Daca mai aveam ceva timp...

Mama ofta.

-Am auzit ca mai este un caz asemanator.

-Da,in rezerva vecina este un baiat care sufera de asemenea de o boala degenerativa,e partial paralizat si starea lui e tot mai grava.E un baiat de nota zece.S-ar putea sa foloseasca si el casca astazi,mi-a zis ca e satul.Are 22 de ani...

-Cum il cheama?

-Andi.

-Pacat de el...

-Da,mare pacat...Din ditamai omul,a ajuns doar piele si os.

-Ar trebui sa ii spunem despre visul indus,doctore?Nu vreau ca ea sa sufere in ultimele ei zile.

-Cred ca nu putem sa o pacalim pe Anna,chiar daca ea se preface ca ne crede cand ii repetam ca se va face bine.Deci cred ca o sa fie de acord.Cine nu ar fi?

Mama ridica din umeri.

-Sa mergem sa vorbim cu ea,se pronunta doctorul.

Intinsa pe patul alb si conectata la multiple aparate,fata respira cu mare greutate.Schita un zambet cand o vazu pe mama ei intrand.

-Draga mea,arati asa de bine azi.

Mama se aseza langa pat si o mangaie pe obraz.

-Care e treaba,Doc?intreba fata.

-Nana,mama ta si cu mine am discutat anumite lucruri si voiam sa te intrebam ceva.

-Nu e nevoie sa ma iei pe departe,doctore.Sunt perfect constienta ca mai am putin de trait.Probabil vrei sa ma intrebi daca doresc sa am parte de visul indus.

-Da,asa este.

-Cat mai am de trait?

-Cu ingaduinta,cel mult trei zile.Imi pare rau.

Mama tresari,dar Anna ramase impasibila.Se astepta la asta.

-Draga mea,ai asteptat si asa destul.Te-ai chinuit vrand sa mai stai cu mine,dar nu pot sa mai fiu egoista.Meriti sa te simti bine si sa fii fericita in ultimele tale zile.

Fata de 18 ani se uita cu tristete in ochii ei.

-Nana,trebuie sa iei decizia acum,nu mai are rost sa asteptam.Nu stim cand se poate intampla...

-Am inteles doctore.Nu mai avem timp de pierdut,deci sa trecem la treaba.

-Bine,zambi el si se apropie de patul ei.Apasa un buton si camera se umplu de lumina orbitoare .Afara se lasase intunericul.

-Imediat va veni si asistenta si va aduce aparatul.Nu-ti fa griji,nu va fi nevoie sa te mutam.

Mama se ridica si incepu sa se plimbe agitata prin camera.

-Draga mamei,este ceva ce iti doresti sa faci inainte de...stii tu...

-Da,dar va trebui sa te apropii mai mult de mine.E secret.

Femeia se aseza pe scaun si se apleca asupra ei.Doctorul iesi discret din camera,lasandu-le singure.

-Mama,trebuie sa imi promiti ca nu o sa lasi asta sa te doboare.

Vocea ii deveni aproape soptita,fiindu-i greu sa vorbeasca.

-Trebuie sa-ti continui viata si in lipsa mea.Stiu ca ti-a fost greu sa il pierzi pe tata,si acum pe mine.Vreau sa-ti refaci viata,sa-ti gasesti un barbat care sa te iubeasca si sa te bucuri de fiecare zi.Imi promiti asta?Si nu o promite doar asa de dragul meu,vreau sa stiu ca intr-adevar o sa o faci.

Mama avea ochii in lacrimi.Isi lipi fata de a ei.

-Iti promit,sufletelul meu.O sa fac tot posibilul sa-mi onorez promisiunea.

-Te iubesc mama.

-Si eu te iubesc Nana mea.

-Stii,nu-mi pare rau pentru nimic din ce am trait.Ultimele luni au fost foarte grele si amandoua suntem secate de puteri.Acum esti libera si eu voi fi in curand la fel.O sa parasesc acest corp bolnav si niciodata nu o sa ma mai doara nimic.

-Asa este,scumpa mea.Nu o sa mai simti nicio durere.

-Vom fi puternice,nu-i asa?

Mama isi ridica fruntea cu hotarare.

-Da,vom fi puternice iubita mea.

Doctorul se intoarse urmat de o asistenta ce cara pe un carucior un aparat asemanator cu o casca.

-Hei,uite-o si pe frumoasa in curand adormita,glumi doctorul.Pune aparatul aici,asa multumesc.Poti pleca,Eba.

Asistenta iesi.

-Anna,te simti pregatita?

-Mai mult ca niciodata.Dar...de cand imi folosesti numele intreg?

-Consider ca te-ai maturizat,glumi el.Acum trebuie sa stabilim ce trebuie sa se regaseasca in visul tau.Decorul,anotimpul,persoana pe care vrei sa o vezi acolo,fie ea reala sau imaginara.Mintea ta va improviza restul.

-As vrea sa fie vara,sopti ea visatoare...As vrea sa ma aflu pe malul marii,sa am o casa alba pe plaja,sa pot privi apusul de soare.

-Te-ai gandit si la persoana speciala?

-Da.

Doctorul isi dadu coate cu mama ei.

-Ce ai in gand?

-Doctore,nu am apucat sa ma indragostesc pentru ca boala nu mi-a permis.Asa ca as vrea ca persoana speciala sa fie un barbat.

-Cum vrei sa arate?

-Hmm...Sa fie inalt,bine facut,cu parul brunet si ochii albastri.

-Ochii albastri la ochii albastri trag,glumi mama.

-Cum ar fi personalitatea lui?

-Este vesel si ma face sa rad,nu ia nimic in serios.

-Prevad o idila la orizont,zambi doctorul.Din pacate nu avem setari prestabilite pentru a face acest personaj imaginar sa fie indragostit de tine.Mintea ta va face restul.

-Nu conteaza,doctore.Si daca stau la taclale cu barbatul meu ideal e destul pentru mine,rase ea usor.

-Bun.Acum voiam sa mai stabilim anumite detalii,ca sa fiu sigur ca ai priceput.Tu vei fi mereu constienta in visul tau de situatia ta reala,dar nu vei simti absolut nicio durere sau disconfort.Vei respira normal,vei fi libera sa mergi,sa alergi chiar pe plaja ta,sa te dai peste cap,sau ce-ti mai vine tie in minte.

-Suna a ceva de vis...

Barbatul in halat alb zambi.

-Ma bucur ca nu ti-ai pierdut simtul umorului.

-Doc,cand voi muri...Cum se va simti?

-Asta e greu de zis,pentru ca nimeni nu s-a intors de acolo ca sa ne spuna si noua.Ceea ce suntem aproape siguri,este ca atunci cand se produce stopul cardiac pacientii il resimt si in vis,dar socul este mult diminuat.Cel putin asta sustin cercetatorii.

-E bine si asa,oricum nu va dura mult ma gandesc.

-E o chestie de cel mult 15 secunde.S-ar putea sa nu simti nimic si trecerea sa fie foarte lina.

-Bine,sa trecem la treaba.

Mama se se feri putin mai la o parte si doctorul se apropie de ea.Aprinse sursa de lumina de deasupra capului ei si lua casca in ambele maini.

-E putin mai greoaie,pentru ca are multe aliaje metalice in ea,dar e captusita pe dinauntru si deci nu o sa simti disconfort.

Doctorul ii fixa casca cu mare atentie,apoi lipi senzorii ce atarnau din ea pe bratele,pieptul si mainile fetei.Lua un alt dispozitiv si il atasa in partea dreapta la casca,intr-un locas special.Dispozitivul dispunea de mai multe butoane de diferite culori si de un ecran.

-Deci...Sa setam peisajul,plaja...mare...casa alba.Bun,acum barbatul tau ideal...

Fata zambi si se uita la mama ei,care se straduia de asemenea sa zambeasca,intr-un vizibil efort de a-si stapani lacrimile.

-Gata,am setat tot ce trebuie.Nu mai am decat un singur lucru de facut.Ma intorc in 10 minute.

-Draga mamei...ii mangaie ea bratul slab.

Fata fetei capatase o paloare aproape pamantie.

-Mai tii minte cum eram cand eram sanatoasa?

-Nu te-ai schimbat deloc scumpa mea.Doar ca acum esti putin mai slabuta si mai palida.

-Ce frumos ma minti mama,stiu ca arat ca un schelet,rase ea.Cel putin ma consolez cu ideea ca in visul meu o sa arat ca si inainte,adica misto.

Mama zambi.

-Mereu ai fost o fata misto,daca vrei sa ai o parere sincera.

Mama o imbratisa,desi ii era ceva mai dificil din cauza castii.

-Nu ma pricep la despartiri,se pronunta Anna.

-Nici eu draga mea.Acesta nu este adio,este doar...la revedere,mai sopti ea si incepu sa planga.

-Mama...Nu plange...

Fata ii stranse mana.

-Nu uita ce ai promis.

-Da,asa este...

Si femeia isi sterse lacrimile fugitiv.

Doctorul intra precaut.

-E totul in ordine?

-Da,doctore...Poti intra.

Se apropie cu fata lui vesnic zambitoare.

-Voiam sa-ti spun un singur lucru,Anna-Nana!

Cele doua femei se uitara spre el intrebator.

-Dintre toti pacientii mei,tu esti preferata mea.Esti atat de plina de viata si atat de zambitoare incat...

-Multumesc Doc,zambi ea.

-Mi-a facut placere sa cooperez cu tine,ii intinse el mana.

Ea o ridica incet iar el i-o saruta.

-Putem incepe.

Barbatul in halat alb mai verifica o data toti senzorii,apoi se aseza in stanga ei.Mama se aseza in dreapta si ii tinu mana in mana ei.Se uitara una in ochii celeilalte.Doctorul se uita la ele,asteptand semnalul.Fata stranse mana mamei mai tare apoi facu un semn doctorului.

-Vise placute,frumoasa adormita,sopti el si apasa butonul rosu.

 

 

2:Intre iluzie si realitate

 

Anna simti un soc puternic la nivelul capului,apoi totul se termina.Se trezi pe o plaja aurie.Soarele batea puternic deasupra capului ei iar marea era linistita ca o oglinda de clestar.Isi pipai neincrezatoare mainile si picioarele.Se uita la parul ei care era la fel de bogat cum si-l amintea si la mainile care nu mai aveau acum pielea aceea uscata."Doctorul a reusit"se gandi ea fericita.

Incepu de indata sa alerge pe plaja cat o tineau puterile.Era desculta si imbracata in rochia ei preferata albastra,cea pe care i-o cumparase tatal ei.Isi aminti de vacanta petrecuta cu parintii in acea vara calduroasa.Nisipul ii fugea de sub picioare si o facea sa respire precipitat.Era asa de bine,nu o mai durea nimic,era sublim!

Se opri abia rasufland si observa la 500 de m de ea casa alba.Semana destul de bine cu acea casa de vacanta pe care tatal ei o cumparase.Incepu iar sa alerge,cu lacrimi in ochi.Pacat ca nu putea sa introduca mai mult persoane in visul ei,categoric ar fi fost si mama si tata acolo.

Se opri in fata usii si o deschise timid.Casa arata superb,era mare si luminoasa,cu ferestre uriase,asa cum ii placea ei.Se arunca in patul mare si ravasi toate pernele pe care le gasi.Se aflau acolo si cateva CD-uri cu muzica,si cum se putea altfel... Muzica ei favorita.

Peste cateva minute,dantuia exaltata prin camera.Ziua parea sa nu se mai sfarseasca,parea o eterna zi insorita.Deodata isi aminti ca stie sa inoate si isi dadu o palma peste frunte"Ptiu,ce uituca sunt".O lua iar la fuga,lasand usa casei deschisa in urma ei.

Ajunse pe plaja si pe cand se pregatea sa se arunce in apa,zari o silueta din partea opusa venind spre ea.Inima incepu sa ii bata cu putere."Barbatul meu ideal.Doamne,va ajunge imediat aici..."

Silueta inalta se apropie si se clarifica.Barbatul era inalt,cu ochii albastri si cu parul scurt si brunet.Era si putin bronzat."Hmm,nu-mi amintesc sa fi cerut sa fie bronzat se gandi ea"apoi isi aminti ce spusese doctorul despre improvizatie.

-Buna...Wow,arati exact cum mi-am imaginat...auzi ea o voce calda.

Se opri derutata in fata strainului,punandu-si mainile in sold.

-Cum adica arat asa cum ti-ai imaginat?Poate ca vrei sa zici ca tu arati asa cum mi te-am imaginat EU!se stropsi ea.

-Nu,nu ...Nu este nici o greseala aici,esti creatia mea,iubita mea imaginara,asa cum as vrea eu sa fie.Un pic cam temperamentala totusi...

Anna simti ca o cuprinde furia.

-Nu stiu ce defectiune avea aparatul ala,dar TU esti creatia mea,si nu invers!Am setat acolo sa fii inalt si brunet,cu ochii albastri si glumet.Dar clar ceva s-a intamplat,ca vad ca esti ironic...

-Stai putin...Ce aparat,ce setat?Ce tot vorbesti acolo?

Anna zambi.Se asezara jos pe nisip si ea incepu sa ii explice cu mare satisfactie in voce.

-Ei bine vezi,tu nu esti decat o creatie a mintii mele.In acest moment eu ma aflu pe un pat de spital si cu ajutorul acestui dispozitiv mi s-a oferit o evadare inainte de moartea corpului meu,in propria mea minte.Tu nu esti decat o inchipuire.

-Asa ceva nu este posibil!se incrunta el.

Anna se uita la el sfidator.

-Ce nu intelegi,vrei sa-ti desenez cumva?

-Asa ceva nu este posibil din mai multe motive.

-Cum ar fi?se stramba ea.

-In primul rand,tu arati exact ca femeia pe care o am eu in cap din punct de vedere fizic.Putin mai incapatanata decat as fi crezut,dar merge si asa.In al doilea rand,eu sunt cel care se afla pe un pat de spital iar tu esti inchipuirea.

-Sa nu-mi zici acum draga iluzie a mintii mele,ca tot tu ai ales plaja si casa alba.

 -Normal ca eu le-am ales,erau la setari prestabilite.Intotdeauna mi-a placut marea,petreceam mult timp facand surf si ma gandeam ca atunci cand ma voi casatori imi voi cumpara o casa chiar pe coasta.

Anna amuti si incepu sa il priveasca atent.Barbatul era intr-adevar bronzat,desi ea nu specificase acest lucru.Scutura din cap.

-Ceea ce indrugi tu aici nu are cum sa existe.Aceste setari au fost facute de mine personal,si din cate imi amintesc sufar de o boala degenerativa a muschilor,nu am probleme mintale.

-Si eu am aceeasi problema!se pronunta el surprins.

Fata incepu sa rada.

-Hai ca esti tare glumet acum,incepi sa semeni cu barbatul meu ideal.Stii ce explicatie am eu?

Se uita in ochii ei,provocand-o.

-Abia astept sa o aud!

-Eu sunt persoana reala aici.Eu am setat aceste chestii si deci se afla adanc implantate in subconstientul meu.Iar tu,fiind o creatie a mintii mele,e normal ca le-ai preluat si acum crezi ca sunt ale tale.

-Ei bine,am si eu o explicatie pentru tine.

-Nu mai spune...

-Eu am fost cel care a setat totul iar tu esti doar o plasmuire.Ce te face sa fii asa de sigura?Daca tu esti personajul fictiv?

Se uita putin derutata la el.

-Stii ce,nu am chef de asta acum.O sa ma duc sa inot si cand ma intorc sper sa nu te mai gasesc.

El zambi ironic,iar Anna se arunca in apa.

Inota cu furie,gandindu-se ca ar vrea sa il ia la rost pe doctor.Ce naiba se intamplase?Personajul ei trebuia sa ramana personaj,nu sa aiba constiinta de sine si urmau sa aiba o poveste romantioasa pe malul marii.In loc de asta statea sa se certe cu un nebun.Oare creierul ei o luase razna din cauza bolii?Oare explicatiile acelui barbat erau inventii ale mintii ei menite sa o linisteasca?Sau poate ca era doar o manifestare a subconstientului ei.Totusi,ceva nu se potrivea.Ar fi trebuit sa detina controlul asupra propriului vis.

Cand se intoarse de la inot,vazu ca soarele incepea sa apuna.Se indrepta spre casa ei imaginara cu pasi veseli,fara sa simta vreo oboseala.Totul era perfect,cu exceptia...Ii era ciuda acum.Poate ca ar fi trebuit sa o insereze pe mama ei in vis,in loc de asa-numitul barbat ideal care oricum nu exista.Cum sa se mai indragosteasca acum?Si nici nu mai avea asa mult timp...

Ajunse in casa si urca la etaj sa faca un dus.Traiasca imaginatia!Pe cand apa curgea pe ea,i se paru ca auzise usa deschizandu-se.Acest lucru era imposibil.Opri apa si iesi afara,isi puse un prosop in cap si un altul si-l infasura pe dupa corp,apoi porni cu pasi de lup spre usa de la intrare.Cand cobora scarile,nu-i veni sa-si creada ochilor.

-Ce cauti in casa mea?

Barbatul isi ridica ochii spre ea si replica pe jumatate ironic, pe jumatate amuzat.

-Uite-o si pe femeia mea ideala.Daca stau bine si ma gandesc,asta e casa mea iar tu esti intrusa.Deci ar trebui sa te intreb eu ce cauti aici,dar o sa fiu un gentleman.Dupa cate se vede,faceai dus si te-am intrerupt.

Anna se facu rosie la fata.Pocni din degete.

-Piei!

Strainul rase amuzat foc.

-Crezi ca daca pocnesti din degete voi disparea?Inseamna ca ai vazut prea multe filme SF,mica vrajitoare.

-Tu,tu...Arogant si incapatanat ce esti!Nu ai inteles inca ca nu ai ce cauta aici?Te sfatuiesc sa cauti un locsor frumos si linistit pe plaja,poate sub o tufa si sa dormi acolo!

-De ce sa dorm acolo cand aceasta casa e atat de confortabila?Ar fi strigator la cer!zise el impunandu-si o fata naiva.

-Destul!Ma duc sa fac dus si cand ma intorc,nu vreau sa te mai vad aici.

-Linisteste-te,nu o sa-ti fac nimic rau.Pana la urma nu ai zis tu ca sunt barbatul ideal?Ar face el asa ceva?zambi el subtire.

-Bine,fie...Poti sa dormi pe canapeaua de jos.

Si urca scarile mandra,tinand strans prosopul cu mana dreapta.In urma ei strainul incepu sa rada usor.

 

3:Imposibilul devine posibil

 

Peste ceva timp,Anna cobora jos si incepu sa isi vanture parul in toate partile.Barbatul statea comod pe canapea si se uita la televizor.Se opri din ceea ce facea si zambi,privind-o cum isi ciufuleste parul.

-Am facut o salata de fructe.Oi fi eu pe moarte,dar tot asa as manca de toate,rase el.

-Salata de fructe?Dar ce imaginatie saraca are personajul meu,il intepa ea.Eu imi faceam aici un ditamai vitelul la protap.

-Hai nu mai fi ironica si ia o inghititura.

-Nu multumesc,nu simt nicio foame.

-Este si normal,de ce ai vrea sa fii ca flamanzila in visul tau?Eu totusi o sa mananc.

-Barbatul meu ideal in mod clar nu se gandeste doar la burdihan.

-Fapt ce intareste ideea ca eu sunt real.

Anna se aseza pe canapea,spre capatul opus.

-Dar ce te-ai mai desirat aici de zici ca esti la tine acasa,il impinse ea.Da-te mai incolo sa incap si eu.

El isi feri picioarele si continua sa manance tacticos din fructele cu frisca,tinand intr-o mana telecomanda.

-Te cultivi?arunca ea.

-Da,canalele de sport mi se par fascinante,replica el.

-Nu-mi spune,in capul tau te crezi vreun mare sportiv.

-Nu sunt un mare sportiv,dar am practicat cate ceva.Cel mai mult imi place surful.As putea sa stiu si eu numele incantatoarei mele inchipuiri?

-Ma cheama Anna.Si pentru a suta oara,nu sunt inchipuire!

-Bine,bine...Cum vrei tu.

-Tu ai vreun nume?

-Am,dar nu ti-l spun,replica el.

-Foarte bine,nici nu ma interesa.

El ii intinse bolul.

-Sigur nu vrei?

Ea intoarse capul in alta parte.

-Nu,multumesc.

-Cum doresti.

Se uitara in liniste si vreme de o jumatate de ora nici unul nu mai zise nimic.Apoi el rupse tacerea.

-Auzi,mi-a venit o idee geniala.

-Nu mai spune...

-Eu zic sa facem un compromis.Nici unul din noi nu vrea sa cedeze si amandoi pretindem ca suntem reali.Hai mai bine sa ne intelegem.Ori suntem reali amandoi,ori niciunul.Poate asa nu ne mai certam.Nu vreau ca in ultimele mele zile sa stau sa ma intep cu o femeie...imaginara.

-In primul rand,eu sunt cea reala.Dar fie, sa zicem ca facem asa.Nici eu nu vreau sa imi petrec in acest fel ultimele zile din viata.Suntem amandoi reali.

-Perfect,vezi ca am ajuns la un consens.Ce ai vrea sa facem in timpul ramas?

-Folosesti cam des pluralul,domnule.

-Pe legea mea,nu o sa stau singur in ultimele momente.Mai am cel mult trei-patru zile de trait!

Anna tresari.

-Nu stiu ce as vrea sa facem,setarile sunt destul de limitate.Dar fiind in capul meu...Mi-ar place sa inot cat mai des,sa ma plimb pe plaja la apus,sa dansez in ploaie,sa cant in gura mare....

-Iar eu sa stau sa-ti gatesc.Nu te uita asa,imi place sa gatesc.Sa nu-mi zici ca nu te-ar tenta sa spargi frigiderul,mai ales daca ai trait numai in perfuzii ultima perioada.

-Haha,ce amuzant esti...

-Care e mancarea ta preferata?

-Salata de ton.Sa aiba multeeee masline!

-Perfect.

Se indrepta spre bucatarie si gasi acolo toate ingredientele.

-Vezi,inca o dovada ca asta e visul meu,replica ea.

El deschise congelatorul.

-Si inca o dovada ca visul este si al meu,pentru ca am carnea aici.

Anna pufni.

-Asta nu e o dovada...

-Bine,nu ne mai certam da?Parca am stabilit deja.

-Bine,cu ce vrei sa te ajut?

-Tu poti taia maslinele marunt,replica el ironic.

Peste ceva timp ea isi savura salata,iar el friptura.

-Nici nu-i de mirare ca esti pe moarte la cata carne bagi in tine,il intepa ea.

-Si sa inteleg ca salata ta iti prelungeste viata?

Anna nu mai zise nimic,jucandu-se cu furculita prin farfurie.

-S-a facut noapte.Cred ca o sa ma duc pe plaja sa vad stelele.

-Hmm...romantica,infuleca el.Incepi sa semeni cu femeia mea ideala.Auzi,crezi ca ar trebui sa-ti aduc eventual si un trandafir?

-Eu zic sa nu-ti chinui creierasul chiar asa,zise ea ironica.

Urca sus si se schimba de haine,isi lua din nou rochia ei albastra.Nu ar mai fi vrut sa o dea jos.

 -Am plecat,striga ea si tranti usa de la intrare.

Cerul era absolut superb,cu mii si mii de stelute.Un vant adia usor iar marea era putin agitata.Se intinse pe nisip si privi cu incantare cerul.Totul parea atat de real!Nici nu ai fi zis ca trupul ei se afla pe moarte,se simtea mai plina de viata ca oricand.Oare mama ce face?Probabil sta langa ea si o vegheaza si mai atipeste in scaun,cum a facut mereu.Oare unde ar fi ajuns daca ar fi trait?Ce ar fi facut cu viata ei?Ar fi avut copii,s-ar fi casatorit?Alunga gandurile.

Auzi pasi usori in spatele ei.

-Hei straino...Sper ca nu iti intrerup starea meditativa.

-Ai intrerupt-o deja,asa ca nu mai conteaza.

Barbatul se aseza langa ea si privi si el in sus,cu bratele intinse.

-E superb cerul vara.Ma bucur ca nu ai ales un wallpaper de iarna,glumi el.

Incepura sa vorbeasca de luna,stele si luceferi.El glumea mereu,parand ca nu o ia niciodata in serios.Fara sa-si dea seama cand ,se ivira zorii.

-Priveste,Anna...

Cerul avea o nuanta pastelata de roz.Soarele incepu sa rasara,luminand treptat chipul fetei.El o privi atent.Se gandi ca ii placea profilul ei prelung,ochii mari si albastri,parul castaniu.Semana intr-adevar mult cu femeia pe care si-o imaginase.

-Ce frumos...sopti ea.

-Buna dimineata dragi ascultatori.Iata incepe o noua zi calduroasa in mintea mea,presimt o zi fierbinteeee rauu!facu el pe crainicul.

Anna rase.

Se indreptara spre casa.

-Vrei sa mananci ceva anume?o intreba el.

-Nu cred ca-mi trebuie.As avea chef sa joc un volei pe plaja.

Nici nu zise bine si vazu o minge de volei rostogolindu-se la picioarele ei.

-Imi place mult chestia asta cu visul,rase ea.E ca si cand ai spune "hocus pocus".

Se jucara volei vreo doua ore,dar balanta nu inclina nici intr-o parte,nici in alta.Inainte de setul decisiv,Anna simti ca oboseste in mod inexplicabil si se aseza pe nisip sa se odihneasca.Strainul alerga spre ea.

-Esti bine?Ce s-a intamplat?

-Ceva nu este in regula cu corpul meu,gafai ea.

-Respira adanc,e totul bine.Asa...E mai bine?

-Un pic mai bine,cred ca am suferit un mic soc.Nu ar fi trebuit sa se intample inca.

El o privi ganditor.

-Multumesc....Aaaa,nici nu stiu cum te cheama!exclama ea.

El zambi.

-In sfarsit te-ai gandit sa intrebi!rase el.

-Ai de gand sa-mi spui acum?

-Eu sunt Andi.

Anna simti ca i se face iar rau.Se ghemui in nisip si se uita uluita la el.

-Andi?Nu se poate sa te cheme Andi!

-Ai ceva cu numele meu?Nu-ti convine cum suna?

-Esti acel Andi din rezerva 4?

Acum fu randul lui sa fie uluit.

-Dar de unde stii tu asta?

-E imposibil,sopti ea.

-Anna,de unde ma cunosti?

-Nu te cunosc personal,dar l-am auzit de cateva ori pe doctor pomenind de tine.Zicea ca e o pedeapsa crunta pentru tine sa fii paralizat aproape total,cand tu erai asa de activ inainte.

-Tu esti fata din rezerva 5?

Anna simti ca lesina.

-Cum...Ai auzit de mine?

-Doctorul mi-a pomenit,a zis ca esti pacienta lui preferata si te alinta Nana.Nu mi-am dat seama pana acum ca venea de la Anna...

Cateva minute nu mai spusera nimic.

 -Tu realizezi ca asa ceva nu se poate,Andi?Ce cauti tu in mintea mea?

-Bine zis,ce caut eu in mintea ta pentru ca am folosit casca la putin timp dupa tine,cred ca in aceeasi zi.Altfel visurile noastre nu s-ar fi putut intersecta.

-Si de ce sa se intersecteze oricum?Sunt atatia care sunt pe moarte acolo si folosesc visul indus si totusi nu se intalnesc!zise ea.

-De ce sustii asta?Medicii nu au habar ce se intampla cu tine dupa ce-ti pun casca.Tot ce au sunt supozitii,teorii sau presupuneri.

-Crezi ca elementele pe care le-am ales fiecare au facut sa avem un vis comun?

-E foarte posibil,dar mai exista si alte explicatii.Poate ca era menit sa ne intalnim.

-Crezi asta? se uita ea cu ochii mari.

-Nu pot sa ma multumesc doar cu cealalta explicatie.Ar fi prea mare coincidenta ca eu sa corespund imaginii barbatului tau ideal si invers,avand in vedere ca nu ne-am intalnit niciodata pana acum.Nu cred ca este o intamplare,refuz sa cred asta.

-Se pare ca si tu esti romantic,ii zise ea mai amuzata acum.

-Da,sunt chiar foarte romantic.Uneori ma rusinez cu asta,sunt ca o fetita sensibila ce roseste la orice insinuare,glumi el.

-Ce facem acum?

-Nu am idee.In mintea mea,urma sa o intalnesc pe femeia visurilor si sa avem parte de un amor incendiar,rase Andi.

-Coincidenta sau nu,si aici ne potrivim.

-Se pare ca soarta tine cu noi,rase el.

-As propune ca tu sa nu mai folosesti canapeaua.

-O idee geniala!Pot sa dorm si eu sus in sfarsit?Uraaaa!Ahh,stai acolo e un singur pat...Esti ironica cumva?

-Ba deloc,vreau sa dormi cu mine.

El se uita la ea uimit,apoi se prefacu ca se zvarcoleste pe nisip.

-Vai,morrrr!Esti asa de surprinzatoare draga,incat cred ca o sa fac stop cardiac!Ai mila,mai lasa-mi o clipa...Sa inteleg ca vrei sa gusti putin viata inainte sa....

Ea il lovi peste spate.

-Sa dormim,nu altceva.Daca ai inteles gresit,te lamuresc eu.

-Cum sa nu,sa dormim zeita mea...Am zis eu altceva?

-Ai observat ca soarele incepe deja sa apuna?

Andi se uita la orizont iar apoi la fata ei tulburata.

-Chiar asa,oare de ce asa devreme?Se intampla ceva.Sau poate e din cauza programului.Orice ar fi,nu conteaza.Ard de nerabdare sa dorm cu tine.

-Haha...

4:Apus insangerat

 

Noaptea se lasa brusc.Cei doi au stat o vreme in fata televizorului,apoi Andi incepu sa se prefaca ca are un somn cumplit in el,cascandu-si falcile demonstrativ.Anna rase.

-Da,da...Stiu ce insinuezi,dar nu ti-e cu adevarat somn.Intrucat practic suntem niste stafii si nu avem nevoie de odihna,propun sa stam la povesti toata noaptea.

-Excelenta idee,cu ocazia asta ne povestim vietile noastre...scurte.

Dupa ceva timp,Anna statea intinsa in pat,cu Andi langa ea,amandoi privind in tavan.

-Incepe tu prima.

-De ce eu?

-Pentru ca doamnele au prioritate.

-Bine...

Noaptea se scurgea repede,iar Anna se afla cu capul pe pieptul lui,nestiind prea bine cum ajunsese acolo.

-Crezi ca daca ne-am fi intalnit in realitate,ne-am fi placut?

-Dupa cum suntem,cred ca era cu tunete si fulgere,ca aici.

-Sau poate nu era nimic,pentru ca nu aveam de ce sa ne certam.

-Gaseam noi ceva,glumi ea.

-Semeni mult cu femeia ideala din mintea mea.Probabil dupa un razboi crunt,te-as fi doborat,te-as fi luat de sotie si am fi cumparat o casa alba pe plaja.

-Iar eu te-as fi facut sa renunti la gratare si fripturi,pentru ca nu sunt bune pentru sanatate.

-Si sa pasc iarba toata ziua?In nici un caz!

-Ce,nu ai fi facut orice pentru sotia ta?ironiza ea.

-Deci esti de acord cu ideea mea.Vai ce ma bucur,in acest fel imi voi putea cere drepturile.

Ea ridica o spranceana.

-Ce drepturi?

-Dreptul de a fi sarutat de frumoasa mea consoarta.

-Iar eu imi arog dreptul de a-ti da o tigaie dupa cap,striga ea si incepu sa il loveasca.

El sari din pat,prefacandu-se ca e speriat de moarte si insfaca o pernuta.In zece minute se incinse un razboi in toata regula.Anna radea si fata ii era din ce in ce mai rosie.Se simtea fericita.

Apoi brusc fata i se chirci si se ghemui pe podea.Andi scapa perna din mana si se repezi spre ea.

-Anna,esti bine?Anna!

O lua in bratele lui ca pe un copil si se intinse si el pe jos,sprijinit de pat.Fata ei capatase o paloare ciudata si isi tinea mana in dreptul inimii.

-Te doare?

Ea respira precipitat.

-Ma doare un pic,cred ca a fost un alt soc.Nu stiu cat va mai rezista inima mea,Andi.

El o privi dintr-o data trist,asa cum nu il mai vazuse.

-Hai sa te duc in pat.

-Ma simt bine acum,ii zise ea,nevrand sa plece din bratele lui.

Andi se apropie de fata ei,sustinandu-i capul cu mana.O saruta incet,temandu-se sa nu ii faca mai mult rau,dar ea il prinse de cap si il trase mai aproape.Sarutul parea ca nu mai are sfarsit si ea simti cum toata durerea si confuzia dispare.Au stat cele doua ore care mai erau stransi unul in altul si sarutandu-se iar si iar.

O noua zi incepea in lumea lor,soarele rasarea incet.

-Vrei sa mergem pe plaja?

-Mmmm...Mai stai putin,se alinta ea.

El se ridica si scoase de undeva de dupa pat un trandafir alb.

-Ce frumos este...De unde a aparut oare?

El zambi.

-Ai uitat ca este un vis?Orice este posibil intr-un vis.

Plecara spre plaja.Anna se imbracase iar cu rochia albastra.

-Vreau sa-ti arat ceva.

O lua de mana strans si se uita la ea.

-Ce este?

-Suntem intr-un vis,da?Nu ne putem rani,nu ni se poate intampla nimic.Hai sa zburam...

-Asta e deja SF,nu cred ca se poate,nu era in program.

-Ai uitat ca exista improvizatie?striga el si o smuci de mana.In cateva secunde era in aer,tinand-o in brate strans pe Anna.

-Andiiiiiiii!!tipa ea speriata.

El isi dori sa zboare cu viteza.Pe cer nu se mai zareau decat doua puncte miscatoare.Fata striga de incantare,in timp ce vantul incepuse sa ii ravaseasca parul.Apoi privind la orizont,vazu ca cerul se colorase in sangeriu si umbre sinistre incepura sa apara.

-Andi,sa coboram...

Atinsera solul.El continua sa o tina strans in brate si sa priveasca orizontul.

-Este abia dimineata,cum e posibil ca soarele sa apuna?Uite ce umbre...sopti ea speriata.

Cerul incepea sa se intunece,ca si cand se apropia o furtuna mare.Simti ca i se face frig si se cuibari si mai tare in el.

-Mi-e frica...

-Anna,se intampla ceva cu unul dintre noi.Sper doar sa nu fiu eu,ca nu vreau sa te las singura aici.

Incepu sa ploua si fulgere gri brazdau cerul.Simteau ploaia si era rece ca gheata.

-Auuuu!tipa ea si se lasa moale.

Andi o privi speriat.

-Ce este??

Isi apasa mana pe piept,silindu-se sa respire.

-Nu vreau sa te las singur,sopti ea sugrumata.

-E totul bine,o saruta el.E totul bine,poti renunta acum.

Anna se uita in sus,picaturile de apa coborau dar in mod ciudat se topeau inainte sa o atinga.

-Andi,il vad...

-Pe cine vezi?o intreba el cu ochii in lacrimi.

-Lumina e orbitoare...

Ea zambi,privind concentrat la ceva din fata ei.

-Pe cine vezi Anna?

-Pe tata...

In rezerva cu numarul 5,doctorul privea monitoarele.Mama se sprijinea prabusita de o asistenta.Ecranele aratau doar un singur lucru:linie,linie,linie.

 

5:A doua sansa

 

Andi ramase intins pe nisip,tinand-o pe Anna in brate si plangand.Nu avea idee ce urma sa se intample cu ea,unde o sa ajunga,nu stia nici unde va ajunge el,daca exista Rai sau Iad,daca existau ingeri,daca...Daca exista un loc pentru el  undeva sau o sa fie prizonier pentru eternitate in mintea lui.

Ploaia rece nu le atingea trupurile,dar el simtea ca inghiata.O lua in brate pe Anna si o cara spre casa alba,care era luminata din cand in cand de fulgere.O aseza pe pat si ii aranja rochia albastra,apoi ii privi chipul umbrit de pletele lungi.Nu parea ca murise,arata ca si cand se afla intr-un somn adanc.Se aseza langa ea si o cuprinse in brate din spate,apoi inchide ochii,incercand sa uite.Dupa cateva ore de zbucium si ganduri fara inceput si sfarsit,simti o toropeala ciudata cum il invaluie.

Se trezi simtind o atingere matasoasa pe frunte.Incerca sa deschida ochii si atunci o pereche de buze catifelate ii atinsera buzele,aducandu-i alinare."Probabil am murit"se gandi el.Cand deschise pleoapele ramase uimit,zarind chipul Annei aplecat asupra lui.

-Dar...?ingaima el.

-Da,pentru cateva secunde am murit,zambi fata.L-am vazut pe tata Andi,intr-un nimb de lumina.Mi-a zis ca nu este inca timpul meu.

-Ce...ce vrei sa spui?Asta inseamna ca te vei trezi?se ridica el fericit si parca ingrijorat in acelasi timp.

 Fericit la ideea ca ea urma sa traiasca,ingrijorat ca se va desparti de ea.

-Nu stiu Andi,poate se referea la timpul petrecut aici,cu tine.Poate cineva doreste ca noi sa avem mai multe zile impreuna.

El o cuprinse in brate si o stranse mai sa o inabuse,apoi incepu sa o sarute ca un nebun.

-Nu mi-ar displacea deloc ideea sa raman "blocat"aici cu tine,pentru totdeauna.Vis sau realitate,crezi ca mai conteaza?Suntem tineri,putem avea tot ce ne dorim,suntem perfect sanatosi si ne iubim.

-Cam repede ai sarit la partea cu iubireaUnde am zis eu mai exact ca te iubesc?Poate doar te-am folosit ca consolare pentru clipele de pe urma.

El o intinse pe pat si se aseza peste,imobilizand-o.

-Esti sigura de ceea ce afirmi?In locul tau m-as mai gandi,ridica el tonul amenintator,incepand sa o gadile.

-Auu...Nu...Opreste-te....Nu!incepu ea sa rada si isi lasa capul pe spate.

Ii privi gatul alb si parul cum i se desfasoara ca un fuior,cazand in cascade in patul cu asternut albastru.

Ea se ridica,sprijinindu-se de el.

-Mi-am amintit!ii stranse ea bratul.Cand vine apusul soarelui,trebuie sa mergem intr-un loc.Tata mi l-a aratat.

-Ce sa facem acolo?

-Nu stiu,dar mi-a zis ca nu cumva sa uit.

 Sari din pat si isi aranja parul.El veni repede si o stranse in brate protector.

-O sa pandim apusul de soare.

-Nu,trebuie sa plecam acum!Acel loc este destul de departe.Trebuie sa ajungem la o stanca in forma de piramida,aflata la cativa kilometri de aici.

-Atunci...Vom zbura,rase el si o lua de mana apoi incepu sa danseze cu ea prin camera.

-Vorbesc serios Andi...

-Ok,ok...Nu te impacienta.

Iesira din casa alba privind soarele care ardea puternic.Pentru prima oara,Anna parea sa ii vada cu adevarat lumina.Culorile i se pareau mai aprinse ca oricand.Porni la drum,tinandu-l pe Andi de mana,fara sa mai spuna un cuvant,fixand cu privirea un punct anume la orizont.

-A trebui sa facem ce am propus,zise el gafaind.Caldura e cam mare azi.

-Nu,am putea rata stanca de la inaltime mai mare.Am promis ca voi face intocmai cum mi-a zis.

-Anna,tatal tau unde era?

-Nu stiu cum se numea acel loc,dar semana foarte mult cu ceea ce se numeste Rai.

-Chiar crezi ca exista un astfel de loc?Eu cred ca raiul sau iadul il creem singuri,aici pe Pamant.

 -Chiar crezi ca noi ne-am creat acele boli cumplite,care ne tin acum ca niste legume pe patul de spital?

El rase stingherit.

-Acelea au fost niste mici"erori"in programul vietii.

-Nu este asa...sopti ea.Nimic nu se intampla fara un scop.Si eu obisnuiam sa gandesc ca tine,dar nu mai pot acum,dupa ceea ce am vazut.

-De unde sti ca este real ce ai vazut si nu o plasmuire a mintii tale?Iti doreai foarte mult sa il revezi pe tatal tau,nu-i asa?Mintea ta a creat restul.Ti-a oferit viziunea Raiului si ceea ce voiai sa auzi.

-Nu,se incapatana ea.Este ceva mai  mult de atat.Am prestabilit o intalnire cu barbatul ideal,nu viziuni din viata de apoi,mai ales ca eu nu credeam in Rai.

-Sa nu ne certam,glumi el.Sa ajungem acolo si poate o sa ne lamurim cumva.

Dupa aproximativ o ora de mers,pe plaja pustie se zari o stanca ce aducea in mod straniu cu o piramida.Nu era mai inalta de cinci metri,dar simetria ei il izbi pe Andi.

-Stranie imaginatie ai.Arata ca si cand a fost prelucrata de mana omului.

Anna se apropie de ea si o atinse.De sub palma ei incepura sa rasara litere aurii,intr-o limba necunoscuta.Barbatul privi uimit.Scepticismul lui parea ca incepe sa se clatine.

Fata isi retrase mana si literele ramasera,clipocind.

-Ce inseamna asta?

Stanca se topi in fata ochilor lor,lasand in fata lor o oglinda uriasa,nemiscata,care parea facuta din apa si era perfect rotunda.Parea o poarta futurista.Era suficient de lata incat sa lase doua persoane sa intre lejer prin ea.Anna dadu sa o atinga,dar el ii prinse mana.

-Nu te grabi...Nu stim ce este asta.

-Ti-e teama?zambi ea.Doar suntem intr-un vis.

-Mai bine sa o facem amandoi.

Se prinsera de mana,avansand spre poarta ce lucea misterios.Anna arunca o ultima privire spre plaja,apoi intra prin oglinda acelei ape stranii,sincron cu Andi.Poarta emise o lumina asemeni unei explozii.

 

 

6:Inima fericita

 

Anna se trezi surescitata,regasindu-se in pat.Auzea un sunet ciudat,asemanator unui tiuit ascutit si simtea greutatea castii pe cap.Dadu sa se miste,dar se simtea amortita si neputincioasa.Cineva ii scoase casca si putu auzi deslusit zgomote,voci uimite si agitatie in jurul ei.Vazu chipul mamei,cum se apropie cu viteza de ea si ii simti buzele pe frunte.

-Draga mea...Doamne,iti multumesc!

 Trei asistente uimite asistau la scena neverosimila,iar doctorul ii verifica semnele vitale,cu un chip uimit si totodata fericit.Pe hol se auzea galagie mare.

-Va rog,va rog,spuneti-le ca pacienta are nevoie de odihna.Eba,ocupa-te tu,indica doctorul.

-Ce,ce se intampla?ingaima Anna,cu chipul lipit de cel al mamei.

-Este o minune...Ti-ai revenit.Am crezut ca te-am pierdut pentru cateva secunde.

Doctorul o lua pe mama de umeri.

-Sa ii lasam putin oxigen,zambi el.

Anna ii privi scrutator,apoi isi aminti de Andi.

-Trebuie sa ma ridic,dadu ea sa isi miste capul.

-Nu,nu...sari medicul,nu te misca acum...

-Dar trebuie sa il vad pe Andi!Trebuie sa stiu,zise ea si ochii i se inlacrimara.

-Ce este,iubita mea?De ce ai nevoie sa il vezi pe Andi?

-Trebuie sa stiu ca tot ce a fost este real...striga ea si incepu sa traga de perfuzii.

-Anna,nu...

 Doctorul se apropie cu o siringa si injecta ceva in perfuzia ei.Anna simti o ameteala vecina cu lesinul si adormi.Mama o aseza mai bine pe perna.

-Niciodata in cariera mea nu s-a mai intamplat ca cineva sa se trezeasca dupa ce i-a fost pusa casca.

-Daca cineva putea sa faca asta,aceea cu siguranta e fetita mea,sopti mama plina de fericire.

-Nu pot sa inteleg...

O asistenta intra pe usa,aproape trantind-o.Nici nu se mai sinchisi sa bata.

-Ce se intampla in spitalul asta?murmura doctorul nemultumit.

-Domnule doctor...E incredibil...Baiatul din salonul 4 tocmai s-a trezit.

-Andi?intreba el,nevenindu-i sa creada.

-Da,gafai ea.

-Sa mergem,zise el cu o mina nervoasa.

Cateva ore mai tarziu Anna se trezi si vazu ca soarele abia rasarise.Mama ei dormea intr-un scaun proptit de pat.Isi trase perfuziile icnind si constata cu uimire,ca in afara de o usoara durere de cap,se simtea perfect.Tiptil,imbraca un halat medical si dadu sa iasa pe usa,cand se lovi direct cu nasul in pieptul medicului.

-Voiai sa evadezi?glumi el.

-Unde e Andi?intreba ea fara nicio introducere.

 -Este in gradina,se odihneste.A cerut sa te vada,dar erai inca sedata.Anna,ma tem ca nu inteleg.

-Nici eu nu inteleg pe deplin,Doc.Tot ce stiu este ca mi s-a oferit a doua sansa si nu am de gand sa o irosesc.

-Poti parasi salonul,corpul tau oricum se vindeca in mod accelerat.Este un...

-Miracol?zambi ea larg.

-Ce s-a intamplat acolo,de fapt,in visul tau?intreba el.

-Ce sa se intample?Iubirea,rase ea.

Mama ei se trezi somnoroasa,frecandu-se la ochi.

-Unde pleci draga mea?Nu esti pe deplin refacuta...

-Las-o,zambi doctorul.Are multe intrebari care asteapta raspuns.

Mama si doctorul o urmara pe coridoare,iesind din spital,sub lumina zorilor de zi.Aerul era rece si parfumat.

Anna alerga spre gradina de trandafiri,spre teiul batran unde obisnuia sa stea inainte de a fi imobilizata  complet.Stia,simtea ca El era acolo,nu se intreba cum,dar stia.Statea cu spatele la ea,imbracat intr-un halat alb.Initial crezu ca era un medic si ca se inselase.

Isi simti picioarele tremurand.Daca totul fusese doar o inchipuire,o creatie a mintii ei muribunde?Daca Andi era doar un strain in aceasta realitate?Cum ar putea acum trai,ce ar mai putea face cu aceasta sansa,daca nu se mai puteau bucura impreuna?Se gandi si razgandi daca sa ii pronunte numele.Intr-un final,isi lua inima in dinti.

-Andi?intreba cu vocea fremantand.

Silueta se intoarse brusc si zari un chip binecunoscut.Un barbat bronzat, cu ochi albastri si  cu un zambet sclipitor,putin mai tras la fata decat in visul ei.Statea cu o expresie pe chip pe care nu o putea traduce.Ceva intre uimire,speranta si bucurie.

In apropierea lor se adunasera asistente si bolnavi,pacluri,pacluri,privind cu interes si facandu-si semne.In vazduh se simtea un aer de sarbatoare.

Se ridica si se apropie de ea cu pasi repezi,apoi inainte ca Anna sa se dezmeticeasca,el o cuprinse in brate si o invarti,lipind-o de el.

-Speram sa fii reala!sopti el intretaiat.

-Eu nu speram...Eu stiam!exclama ea si incepu sa rada.

El ii cuprinse capul si ii atinse buzele cu frenezie,fara sa ii mai pese de nimic din jur.Dulceata lor ii amintea fragmente din visul indus,dar parca niciodata nu se simtise atat de viu ca acum.

Anna simti ca inima ii bate puternic si intreg trupul i se topeste sub mangaierea lui.Isi simtea chipul radiind si arzand,lipit de cel al barbatului  ei ideal.Auzea vag aplauze,strigate si exclamatii venind din toate partile.Dar toate se estompara pentru ca zgomotul inimii ei fericite era acum mai puternic.